Părăsiți siguranța cunoscutului, a egoismului, și veți descoperi perfecțiunea, dăruirea

Dorința personală este foarte mică, fiecare om fiind capabil să se bucure doar de plăcerile acestei lumi. Dacă își însușește dorințe pentru Creator, adică intenția de a dărui, omul capătă o dorință nelimitată, un vas spiritual și, pe măsura acestuia, se bucură de dăruire și nu de primire. Nu se mai află în izolare, sub stăpânirea senzațiilor temporare, întâmplătoare, personale și primește senzația împlinirii eterne, perfecte, infinite.

Aceasta este deosebirea dintre dorințele egoiste și cele altruiste. De fapt, scopul creației este de a face plăcere creaturilor, de aceea ar trebui să ne bucurăm de viață, doar că într-un mod în care Creatorul să ne poată dărui împlinirea nelimitată, adică să nu ne limităm noi înșine. Avem nevoie de o dorință care să se afle în afara creației, nelimitată, de o dorință de dăruire.

Ne înspăimântă faptul că ar trebui să evadăm din acest „eu”, abandonându-ne forței superioare. Dar toate acestea nu sunt reale. Din contră, schimbăm o dorință minusculă, temporară, întâmplătoare și limitată, cu una perfectă, eternă și nelimitată. Aceasta este diferența. Dar, pentru a realiza acest lucru, trebuie să depășesc o barieră psihologică, dorința mea, de care mă agăț ca un copilaș de un ursuleț tocit. Nu-i pot da drumul chiar dacă mi se oferă în schimb lumea întreagă: du-te, bucură-te, deschide noi orizonturi. Nu, omul vrea doar ursulețul, îl strânge la piept, pentru că „este al meu.”

Așadar nu suntem de acord să ne despărțim de egoismul nostru mărunt, deși ne provoacă atâtea probleme. De fapt aceste probleme ne sunt de ajutor, reprezintă chemarea Creatorului de a ieși din egoism. Dar, indiferent cât de mult ne străduim să smulgem jucăria din mâinile copilului, acesta nu-i dă drumul.

Înțelepciunea Cabala încearcă să ne explice că merită să ne părăsim egoismul pentru a începe munca în grup. Cu toate acestea, acceptăm cu mare dificultate toate explicațiile ei. Suntem extrem de limitați, închiși și incapabili să gândim peste limita egoistă, dincolo de bătrânul nostru ursuleț. Ne agățăm de el și ni se pare că toată viața ne este cuprinsă acolo.

Doar grupul și lumina care reformează, ne pot ajuta să facem aceste schimbări. De aceea, Creatorul, ca să ne pregătească, a spart sufletul comun spunând: „Fiecare om trebuie să-și ajute vecinul”. Însă, nu mă pot ajuta singur, sunt incapabil să mă lupt cu egoismul meu, dar îmi pot ajuta prietenii. Și acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi.

Fiecare prieten din grupul de zece se gândește la ceilalți și datorită acestui lucru avem șansa de a abandona ursulețul, ne deschidem brațele și în schimb primim o altă lume, o altă realitate. Creatorul a făcut o pregătire imensă pentru a ne da această șansă extraordinară. Trebuie doar să urmăm sfaturile cabaliștilor. Astăzi ne găsim într-un punct critic, putem realiza această tranziție doar dacă ne gândim serios la ea și nu ratăm oportunitatea care ne-a fost acordată.¹
Din partea întâi a Lecției zilnice de cabala 1/28/20, “A da mulțumire Creatorului”
¹ Minutul 04:00