Arhiva pentru categoria: Reading Materials

Toţi cei care greşesc, greşesc în propriul lor defect

Talmudul Babilonian, Kidushin 70b

Nu este o coincidenţă faptul că am fost creaţi să percepem realitate ca fiind împărţită în două: eu şi ce este în afara mea. Dacă percepţia noastră ar fi fost doar internă, nu am fi putut nicioadaă să ne ridicăm deasupra ego-urilor noastre către calitatea iubirii şi dăruirii. Am fi fost captivi într-un singur loc, „urmărindu-ne propria coadă”.

Aici este un exemplu pentru a clarifica ce înseamnă asta. Fiecare dintre noi are anumite tendinţe centrate pe sine, cum ar fi dorinţa de a domina sau mândria. Atunci când ne examinăm, nu le observăm cu adevărat. Dar atunci când vedem pe alţii acţionând din dorinţa de a domina, asta ne deranjează de cele mai multe ori.

Am fost predestinaţi să avem ură şi repulsie faţă de alţii, pentru a ne permite să nu fim părtinitori şi să ne definim atitudinea faţă de aceste tendinţe într-o manieră critică şi înţeleaptă. La fel ca un judecător strict şi perceptiv, ego-ul nostru ne ajută să examinăm răul care apare în faţa noastră în alţii, să îi judecăm profund, meticulos şi în detalii foarte amănunţite.

Percepţia noastră externă iniţială, ne deschide ochii şi ne permite să detectăm lucruri rele în afara noastră. După aceea, realizăm că de fapt, totul este în noi. Este spus că „Toţi cei care greşesc, greşesc datorită propriului defect”. Totuşi noi suntem destinaţi să descoperim că “el este arogant” şi “este un snob,” ci noi suntem cei care vedem în acst mod, datorită dorinţelor noastre degradate.

_____________________________________________________________

Scopul dorit al Creatorului pentru creaţia pe care a creat-o este să dăruie creaţiei Sale ca să ştie măreţia Lui şi să primească toată plăcerea pe care a pregătit-o pentru ea.

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar,” pct. 39

___________________________

Aşa cum este spus mai sus, dorinţa este cea care ne formează percepţia noastră a realităţii. Acum vom încerca să înţelegem ce părţi alcătuiesc dorinţa, de ce am fost creaţi aşa cum suntem şi cum putem să ne schimbăm realitate în mai bine.

De-a lungul drumului, vom descoperi de ce apar în noi asemenea emoţii ca ura şi iubirea faţă de alţii, ce ne face să fim bucuroşi când altcineva suferă şi de ce invidiem vecinul când îşi cumpără o maşină nouă.

Întrebare: Dacă scopul creaţiei este să fie fericită, de ce pare că totul devine din ce în ce mai rău? Cartea Zohar explică că de fapt noi existăm într-un sistem perfect care a fost creat de Creator. Întreaga substanţa a creaţiei este dorinţa de a primi, iar sistem este de fapt dorinţa comprehensivă care  a fost creată. Se va numi şi „sufletul general” sau „sufletul lui Adam HaRişon”. Totuşi, Creatorul a spart sufletul general în multe fragmente, iar în fiecare dintre noi există o mică părticică din sufletul general.

Anterior spargerii, noi ne-am simţit cu toţi ca nişte organe într-un singur corp în acest sistem. Totul era perfect şi fără limitări; aşadar, în acel moment, sistemul era numit „lumea Ein Sof (infinitului)”. În lumea Ein Sof, toate părţile sisteului sunt conectate cu iubire şi sunt umplute cu Lumină. Totuşi, Creatorul a plasat 125 de „filtre” în acest sistem, care ascund, lumile, astfel încât noi nu putem să simţim că există Lumină acolo.

Este la fel ca o pictură frumoasă, acoperită cu o foaie de nailon colorată, deasupra căreia este o altă foaie colorată, şi încă una, astfel încât pictura originală devine din ce în ce mai ascunsă.

Noi suntem în stratul cel mai din afară şi nu simţim straturile anterioare, deci conexiunea dintre noi este total distorsionată. În loc să simţim iubirea care ne conectează în lumea Ein Sof, între noi există ură şi repulsie. Nu simţim conexiunea comprehensivă dintre noi, în loc de asta suntem separaţi şi detaşaţi.

Creatorul vrea ca noi să ne întoarcem conştienţi la stare de bine şi iluminare, în lumea Ein Sof. Acesta este programul de evoluţie al creaţiei, care se împarte în trei etape:

• 
  • Etapa întâi: stare iniţială (lumea Ein Sof);
  • Etapa a doua: starea spartă (această lume);
  • Etapa a treia: stare perfectă, pe care trebuie noi să o creăm (întorcându-ne în lumea Ein Sof).

  Este cumva similar modului în care ne comportăm când suntem copii. Luăm o imagine, o tăiem în bucăţi şi apoi îi lăsăm pe copii să asambleze bucăţile. Acest proces îi dezvoltă pe copii.

  Ca rezultat al spargerii, dorinţa (cunoscută ca vas – Kli) fiecărui om a fost împărţită în două părţi principale: Kelim interne, cunoscute ca „rădăcină”, „suflet” şi „corp”, şi Kelim externe, cunoscute ca „îmbrăcăminte” şi „palate”. Eu percep Kelim interne ca „Eu”, de aceea eu am grijă de ele, iar Kelim externe le percep ca străine, nefiind ale mele. Kelim interiore şi Kelim exterioare se contrazic unele pe altele, astfel încât cu cât îmi iubesc mai mult Kelim-urile interioare, cu atât le urăsc pe cele exterioare.

  Există o graniţă între aceste două tipuri de Kelim – graniţa spargerii. Este un fel de partiţie care mă face să privesc în interior, cu gândul: „Ce pot să primesc ca să îmi îmbunătăţesc situaţia? Ce îmi oferă asta?” Iar acest lucru mă obligă să mă raportez la alţii în mod egoist, dorindu-mi să îi exploatez.

_____________________________________________________________

Dar partea egală din toţi oamenii din lume este aceea că fiecare este gata să abuzeze şi să exploateze toţi ceilalţi oameni pentru propriul beneficiu, prin orice mijloace, fără să ia în considerare că astfel se va construi pe ruina prietenului său.  

Baal HaSulam, “Pacea în lume”

___________________________

Este foarte important să înţelegem cum funcţionează aceste lucruri, pentru că servesc ca mijloc pentru schimbare, ca un levier pentru dezvoltare. Haideţi să examinăm un alt exemplu care, datorită faptului că este extrem, ne ajută să înţelegem mai bine această problemă.

Toţi răufăcătorii umanităţii acţionează din acelaşi impuls interior de a extinde diferenţa dintre propriile Kelim interne şi cele externe. Nazişti din Germania, de exemplu, nu au putut să se aşeze pentru a realiza marele potenţial uman al poporului german pentru a crea o ţară înfloritoare. În loc de asta, a apărut în ei un impuls de a fi superiori altora, să îi guverneze, să îi distrugă. Numai atunci s-ar fi simţit ca fiind cu adevărat măreţi.

Egoismul uman simte că omorând alţi oameni, exploatându-i şi dominându-i, este plăcut. Acesta este rezultatul spargerii – omul îşi face rău singur, le face rău Kelim-urilor externe, dar nu ştie asta. Când aflăm că tot răul pe care încercăm să îl aplicăm altora, îl aplicăm de fapt asupra noastră, asta ne produce o imensă deziluzie şi suferinţă. Totuşi, exact aceste deziluzii şi suferinţe sunt cele care ne ajută de fapt la corectare.

Nu suntem obişnuiţi să discutăm aceste probleme şi suntem tentaţi să le ascundem, dar sunt foarte vizibile în politică. Am găsit chiar un cuvânt foarte respectabil pentru această lume a minciunilor: „diplomaţie”. Fiecare parte să străduie să o domine pe cealaltă, dar din lipsa altor mijloace, semnează alianţă cu cealaltă parte.

În societatea umană, am construit multe sisteme care ne permit să trăim într-o minimă fricţiune între Kelim-urile interne şi cele externe. Înţelegem că altfel tuturor ne va fi rău. Am stabilit o securitate socială, sisteme de sănătate şi de caritate, pentru că suntem cu toţi înspăimântaţi că mâine şi noi, de asemenea, vom avea nevoie de ajutor. Aşadar, pregătim leacul înaintea loviturilor.

Ura dintre Kelim-urile interne şi cele externe este un fenomen uman şi nu există în regatul animal. Atunci când un leu mănâncă o zebră, nu o urăşte, iar zebra nu urăşte leul. Leul priveşte zebra ca hrana iar zebra încearcă să nu fie mâncată. Dar nu există ură între ei. Natura îi guvernează pe ambii în mod perfect.

Dacă nu are exista conexiunea între noi, nu am putea să descoperim motivul pentru care există rău în viaţa noastră. Totuşi, pentru că descoperim că aceste conexiune dintre noi sunt rele, putem atunci să le schimbăm să fie bune.

Haideţi să examinăm starea curentă a umanităţii. În trecut, între ţări abia existau legături. Fiecare ţară era conectată numai cu puţine alte ţări. Când eram îndepărtaţi unii de alţii, nu exista foarte mult contact, deci răul nu era atât de evident. Dar pe măsură ce lumea a devenit mai globalizată, toată lumea a devenit conectată, acest lucru afectând pe toţi. Deodată, nu mai există loc unde să te duci. Nu avem alt Pământ, deci ura dintre noi a ieşti la suprafaţă. Totuşi, exact această ură ne va obliga să ne corectăm relaţiile dintre noi.

_____________________________________________________________

Chiar dacă vedem de fapt că totul se află în faţa noastră, orice om raţional ştie cu sigurană că tot ceea ce vedem se află de fapt în propriul creier.

Baal HaSulam, “Prefaţă la Cartea Zohar”

___________________________

Acum, că imaginea relaţiilor cu alţi a devenit mai clară, putem trece mai departe. Aşa cum am spus mai sus, forţa care împarte imaginea realităţii în două părţi, internă şi externă, este forţa spargerii. După spargere, o parte din dorinţele noastre (Kelim exterioare, „hainele” şi „palatele”) nu le mai simţim ca fiind practic ale noastre.  Este ca un om căruia i s-a făcut anestezie la un picior şi, în timp ce piciorul îi este amputat, el râde şi vorbeşte, ca şi cum nimic nu i se întâmplă lui, pentru că nu simte nimic.

În aceste părţi ale dorinţei, „haine” şi „palate2, noi practic nu simţim că suntem noi, adică lumea din afară. În jurul nostru sunt oameni, au loc procese şi se află întreaga lume, când, de fapt, toate sunt părţi ale propriei dorinţe.

Trăim într-un film de lung metraj, în care dorinţele noastre ne sunt proiectate în faţa ochilor, iar ceea ce determinăm ca fiind o imagine pe care o vedem în fiecare moment din film sunt Reşimot (amintiri). Aşa cum am menţionat în Capitolul 2, Reşimot sunt biţi de informaţie care definesc planul nostru personal de dezvoltare.

Haideţi să revedem ceea ce am spus anterior, înainte să refacem o anumită ordine. Realitatea constă din trei elemente: Lumina, puterea iubirii şi a dăruirii (Creatorul), dorinţa de a primi (creatura) şi Reşimot (planul de dezvoltare al creaturii). Mai întâi, Creatorul a creat creatura, adică dorinţa de a primi plăcere. Apoi Creatorul a spart dorinţa într-o parte interioară (rădăcina, sufletul, corpul) şi o parte exterioară (hainele, palatul) şi a creat în ea senzaţia egoistă de „eu versus lumea”.

În dorinţă se află planul ei de dezvoltare, care constă din Reşimot. Fiecare Reşimo constă într-o anumită stare pe care creatura trebuie să o experimenteze, până corectează spargerea, adică îşi egalizează calităţile cu cele ale Creatorului şi realizează scopul creaţiei.

Dacă ne întoarcem la film, ceea ce văd acum este realizarea unui Reşimo pe care îl simt în cinci părţi ale dorinţei mele, şi nu există nimic altceva.

În fiecare moment, în dorinţa mea se trezesc noi Reşimot şi evocă noi impresii în mine, ceea ce mă face imediat să văd o lume diferită. Întreaga mea viaţă, întreaga realitate sunt Reşimot care trec prin mine şi se realizezaă. Lumina mă influenţează, dorinţa mea, prin care începe să treacă Reşimot într-un lanţ, ca prin cadrele unei benzi de film.

Simt că este viaţa mea şi că trăiesc, dar oare sunt eu cel care trăiesc asta? Dacă mă întorc cu câţiva ani mai devreme, aş crede ca am fost cu adevărat eu? Pare ca şi cum o anumită imagine în mişcare a trecut prin mine Mulţi oameni simt asta, că viaţa trece prin ei ca şi cum ar fi într-un vis, că nu ei o experimentează ci este o anumită proiecţie, un film care este proiectat şi ei îşi joacă rolurile în el.

Zoharul explică că nu există nimic decât Reşimot, Lumină şi dorinţă. Fiecare Reşimo care trece, împarte dorinţa în două: intern şi extern. Noi experimentăm în noi şi în ceva ce pare în afara noastră copaci, soare, lună, oameni. Avem copii, un loc de muncă, există întotdeauna noi şi altcineva. De ce?

Senzaţia realităţii care pare împărţită în două, ne permite nouă să recunoaştem că în afară de noi există o altă forţă, Lumina, Creatorul, care ne obligă să o căutăm.

_____________________________________________________________

Toate lumile, Superioare şi inferioare, sunt incluse în om..

Baal HaSulam, “Introducere la Prefaţa la Înţelepciunea Cabala,” Pct. 1

_____________________________________________________________

Cartea Zohar este ascunsă, în sensul că oamenii nu ştiu cum să o citească şi să înţeleagă ce este scris în ea, pentru că cheia cu care se citeşte se află în percepţia realităţii. Zoharul ne cere nouă să înţelegem faptul că realitatea pe care o percepem are loc în interior, nu în afară.

Chiar şi lumea Superioară, către care ne călăuzeşte Zoharul, o vm experimenta în noi. Nu are rost să cauţi o eliberare în lumea superioară în afara orizontului. Mai degrabă este numai o schimbare în calităţile noastre interioare.

Zoharul vorbeşte despre o realitate care există „deasupra” a tot ceea ce simţim pe moment, „deasupra” timpului, spaţiului şi mişcării. Această realitate exterioară care este descrisă şi care pare în afara noastră, nu se poate găsi nicăieri. Totul este în interiorul dorinţei noastre. Toate fenomenele, senzaţiile de trecut, prezent şi viitor sunt reprezentate în ea. Istoria este doar un proces pe care ni-l imaginăm ca ceva care a avut loc în trecut când, de fapt, nu există timp, mişcare şi toate locurile sunt imaginare. Există un singur loc unde are loc totul, dorinţa.

Mersul natural al lucrurilor, diferitele părţi ale dorinţei noastre (interne şi externe, eu şi alţii) intră în coliziune una cu alta. Cartea Zohr ne sprijină în corectarea conexiunii dintre ele, în alăturarea lor până când devin una şi noi nu mai simţim nicio diferenţă între ele. Aceasta este schimbarea spre care tânjim în percepţia noastră a realităţii.

În acest mod descoperim lumea superioară, cunoscută şi ca „lumea următoare”. Şi nu ne pregătim aici şi după aceea să ajungem în alt loc. Mai degrabă, cu cât arătăm iubire faţă de alţii, în loc de ură, cu atât începem să simţim ceea ce se numeşte „lumea superioară” sau „lumea următoare”. Toate lumile sunt aici, în conexiunea dintre noi şi ceea ce pare acum în afara noastră.

Dorinţele care nouă ni se par ca fiind alţii, sunt împărţite în câteva cercuri în raport cu ego-ul nostru. În cel mai apropiat cerc se află familia, rudele şi prietenii. În următorul cerc sunt oamenii care ne ajută şi care ne aduc beneficii, cum ar fi doctorii. Apoi sunt oamenii pe care noi vrem doar să îi folosim, să le facem rău, dar să îi ţinem în viaţă. Iar cei mai îndepărtaţi sunt oamenii pe care îi urâm cu adevărat şi suntem gata chiar să îi omorâm.

Totuşi, cu toţi sunt dorinţele noastre. Atunci când ne reconectăm cu ei, vom deveni sufletul general pe care l-a creat Creatorul şi ne vom întoarce în lumea Ein Sof.

Este important să subliniem că procesul percepţiei realităţii nu este menit să fie îndeplinit în mod artificial. Dacă vecinul meu va ţipa la mine mâine, eu nu voi replica cu ceva de genul: „Relaxează-te prietene. De fapt, noi suntem o singură dorinţă.” De asemenea nu este o trecere simplistă de la „în interior în loc de în afară”.

Este mai degrabă o trasnformare profundă, iar pentru a o face avem nevoie de Cartea Zohar pentru a ne ajuta să construim o nouă percepţi în noi, la fel ca şi compania unor oameni care ne vor sprijini în procesul de corectare.

_____________________________________________________________

Cel mai ascuns le este dat celor înţelepţi în inimă.

Zoharul pentru toţi, Lech Lecha [Mergi mai departe], pct.96

___________________________

The will to receive is the whole substance of Creation from beginning to end.

Baal HaSulam, “Preface to the Wisdom of Kabbalah,” Item 1

When we want to be impressed by something, whether emotionally, intellectually, or otherwise, we must be on the same “wavelength” with it and thus possess the same quality. For example, to detect radio waves, the receiver must produce the same wavelength, and only then can we detect the wave on the outside.

Nature’s overall force is a “desire to give,” to bestow, to impart abundance. Conversely, our nature is one of “desire to receive delight and pleasure,” a desire to enjoy for ourselves alone. Our nature is self-centered; it is how we were made, as Kabbalah tells us. In other words, we are in contrast with the upper force, opposite from it, and hence we cannot sense it.

Is there anything we can do to sense it? We cannot destroy our nature and our will to receive, nor do we need to. We should continue with our lives as usual, and at the same time acquire new tools of perception.

But where can we find such an instrument that will supplement us with the new nature—to give—in addition to our original nature—to receive? Here, the wisdom of Kabbalah comes to our aid. At the moment, we are receivers. We absorb. And if we do give something to someone, it is only after we have calculated that it is worthwhile for us to do so. Our nature prevents us from giving without receiving something in return. It simply denies us the energy to perform an act that does not yield profit.

We are willing to give $50 if we receive $100 in return. We might also give $80 in return for $100. But if we try to give $101 in return for $100 it is impossible. This modus operandi is true not only with money or an act toward others, but for anything, as Baal HaSulam explained it:

____________________________________________________________________

It is well known to researchers of Nature that one cannot perform even the slightest movement without motivation, without somehow benefiting oneself. When, for example, one moves one’s hand from the chair to the table, it is because one thinks that by putting the hand on the table will be more enjoyable. If he did not think so, he would leave his hand on the chair for the rest of his life without moving it at all. It is all the more so with greater efforts.

Baal HaSulam, “The Peace”

____________________________________________________________________

Even people who assist other people more than most, such as volunteers at hospitals or elsewhere, do it only because, at the end of the day, it gives them pleasure.

Baal HaSulam explains that within humanity, there are always up to ten percent “natural born altruists.” Such people respond to others a little differently than most. They sympathize with others and feel their pain as though it were their own, and this feeling compels them to try to help others. Naturally, this altruistic inclination rests on a self-centered basis that requires correction, too, but it is hidden from the eye, as studies in behavioral genetics demonstrate. [1]

____________________________________________________________________

Man’s very essence is only to receive for oneself. By nature, we are unable to do even the smallest thing to benefit others. Instead, when we give to others, we are compelled to expect that in the end, we will receive a worthwhile reward.

Baal HaSulam, “A Speech for the Completion of The Zohar”

____________________________________________________________________

When a baby is born, it begins to hear, to see, and to react. It learns and develops from examples that we present to it.

If we left the baby to grow in the woods, it would imitate the animals and grow like an animal. With the exception of a few instincts and reflexes, everything about us comes from learning.

Can we learn the upper system in the same way if we do not feel it? How can we be like that baby, or even a drop of semen that only wishes to be born into a new quality called “giving”?

In other words, a human infant evolves out of a drop of corporeal semen. It learns from examples and eventually becomes a grownup. And now, a drop of spiritual seed, called “the point in the heart,” appears in that person, a new desire—to know what he or she is living for, to reach what exists beyond life, the force that affects us and operates us. In corporeal growth, the ego develops and the quality of reception for oneself becomes improved. In the process of spiritual growth, the quality of giving develops in us.

So what do we need in order to commence the process? We need examples—spiritual teachers. This is why The Book of Zohar was written. Just as children stare with eyes wide open and jaws dropped, craving to devour the world and learn all about it, we should approach The Book of Zohar, which provides us with examples of the quality of giving.

The more we learn how to give, the more we will resemble Nature’s comprehensive power, the power of love and giving. In Kabbalah terminology, it is called “equivalence of form,” which is a gradual process that leads to our sensing Nature’s overall force to the extent that we become similar to it.

[1] Changing certain gene sequences affects a person’s ability to be good to others, Prof. Ebstein and a team of researchers in behavioral genetics discovered. The researchers assume that there is an immediate reward for altruistic behavior in the form of a chemical called “dopamine,” released in the benefactor’s brain and prompting a pleasant feeling.

M. R. Bachner, I. Gritsenko, L. Nemanov, A. H. Zohar, C. Dina & R. P. Ebstein, “Dopaminergic Polymorphisms Associated with Self-Report Measures of Human Altruism: A Fresh Phenotype for the Dopamine D4 Receptor”, Molecular Psychiatry10 (4), April 2005, pp. 333-335

Rabinul Yehuda Ashlag este cunoscut ca Baal HaSulam (Stăpânul Scării) pentru a sa Sulam (Scara), comentariu la Cartea Zohar. Baal HaSulam şi-a petrecut întreaga viaţă interpretând înţelepciunea Cabalei, înnoind-o şi răspândind-o în întregul Israel şi în întreaga lume. El a adaptat Cabala Lurianică a lui Ari pentru generaţia noastră, permiţând astfel oricui să studieze rădăcinile realităţii în care trăim, înţelegând, astfel, supremul scop al vieţii.

Pentru că Baal HaSulam s-a născut când lumea era pregătită să afle despre Cabala, scrierile lui au o natură distinctă, “multinaţională”. El a prezis evenimente cum ar fi căderea comunismului în Rusia şi globalizarea, mult înainte de a deveni evidente pentru noi şi le-a prezentat în contextul corecţiei spirituale a umanităţii.

Baal HaSulam s-a născut în Varşovia, Polonia şi a studiat Cabala cu Rabinul Yehoshua din Porsov. În 1921, a emigrat cu familia în Israel (care, pe atunci, era numit Palestina) şi s-a stabilit în Oraşul Vechi al Ierusalimului.

Vestea sosirii lui s-a răspândit cu repeziciune în întregul oraş şi, curând, a devenit recunoscut pentru cunoştinţele sale cabalistice. Cu timpul, un grup de studenţi s-a strâns în jurul lui; ei soseau la el acasă la orele rugăciunii de dimineaţă, pentru a studia Cabala.

Mai târziu, Baal HaSulam s-a mutat din Oraşul Vechi al Ierusalimului, la Givat Shaul – un alt cartier al Ierusalimului, unde a slujit ca Rabin pentru mai mulţi ani.

LUCRĂRILE  LUI  PRINCIPALE

Cele două lucrări principale, rodul unor lungi ani de studiu, sunt “Studiul celor zece Sfirot”, bazat pe scrierile lui Ari şi “Cartea Zohar cu Comentariul Scării”. Publicarea celor 16 părţi ale “Studiului celor zece Sfirot” a început în 1937. “Cartea Zohar cu Comentariul Scării” a fost publicată în 18 volume, între 1945-1953. Ulterior, Baal HaSulam a mai scris trei volume adiţionale în care a interpretat “Noul Zohar”. Publicarea ultimei interpretări a fost completată în 1955, după decesul său.

În introducerea la comentariul Cărţii Zohar, el a explicat de ce a numit-o “Scara”.” Mi-am numit interpretarea ‘Scara’, pentru a arăta că rolul comentariului meu are rolul unei scări: Dacă ai o mansardă plină cu bunătăţi, nu ai nevoie decât de o scară pe care să urci şi toată abundenţa lumii va fi în mâinile tale.”

Baal HaSulam a scris o serie de introduceri care iniţiază studentul în studiul efectiv al textelor Cabalei şi clarifică metoda de studiu. Acestea includ “Prefaţă la Cartea Zohar”, “Introducere la Cartea Zohar”, ”Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”, “Prefaţă la Comentariul

Scării”, “Prefaţă generală la Arborele Vieţii” şi “Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot”.

În 1940, Baal HaSulam a publicat o lucrare numită “Naţiunea”. În ultimii ani a scris “ Scrierile ultimei generaţii” în care a analizat diferite tipuri de guvernare şi a conturat un plan detaliat pentru construirea unei societăţi corectate pentru viitor.

RĂSPÂNDIREA CUVÂNTULUI

Baal HaSulam nu doar şi-a aşternut ideile pe hârtie. El a lucrat neobosit pentru a le promova. Ca parte a eforturilor sale, a avut întrevederi cu figuri proeminente din Israel, cum ar fi David Ben Gurion, Prim Ministru al Israelului, Chaim Nachman Bialik, Zalman Shazar şi mulţi alţii.

Ben Gurion a scris în jurnalul său că s-a întâlnit cu Baal HaSulam de mai multe ori şi că aceste întrevederi l-au surprins, deoarece “eu voiam să discut cu el despre Cabala şi el, despre socialism”.

_____________________________________________

Într-adevăr, am ajuns deja la un asemenea nivel încât întreaga lume este considerată una colectivă şi o societate. Asta înseamnă că, deoarece fiecare persoană îşi absoarbe esenţa vieţii şi existenţa de la toţi oamenii din lume, el este forţat să servească şi să aibă grijă de bunăstarea întregii lumi… Posibilitatea de a face bine, a aduce fericire şi un comportament paşnic într-un regim, este de neconceput când nu este la fel în toate ţările din lume”.

Baal HaSulam, “ Pacea în Lume”

___________________________________________________________________

Un citat din ziarul Haaretz, publicat în 16 decembrie 2004: “Într-o zi, în Ierusalimul anului 1950, Shlomo Shoham, un viitor autor, câştigător de premii şi criminalist, a definit pe Rabinul Yehuda Ashlag… Ashlag, în acea perioadă încerca să tipărească HaSulam (Scara), traducerea în ebraică şi comentariul la Cartea Zohar. De câte ori reuşea să adune câţiva bani din micile donaţii, el tipărea părţi din HaSulam.

“L-am găsit locuind într-o casă dărăpănată, mai mult o baracă, ce găzduia o presă veche. Nu-şi permitea să plătească o tiparniţă, şi îşi tipărea singur, aşezând literă cu literă, stând asupra presei cu orele, deşi avea peste 60 de ani. Ashlag a fost cu adevărat un Tzadik (un om drept, virtuos), un om modest, cu faţa radioasă. Dar era o figură absolut marginalizată şi teribil de secătuit. Mai târziu, am auzit că petrecea atâtea ore tipărind, încât aliajul tipografic i-a distrus sănătatea.”

A trecut mai mult de jumătate de secol până i-a fost recunoscută măreţia, dar astăzi, creaţiile lui sunt binecunoscute. În ultimii ani, învăţăturile lui au atras o mare atenţie şi sute de mii de oameni din întreaga lume îi studiază opera, care a fost tradusă în multe limbi. Astăzi, oricine doreşte într-adevăr să urce în lumea spirituală, poate să o facă uşor.

Baal HaSulam a fost un om fascinant şi complex, înţelept şi bine educat. A fost antrenat în evenimentele globale cât şi în evenimentele care aveau loc în Israel, unde a trăit. Părerile sale sunt considerate revoluţionare, de mare răsunet şi curajoase, chiar şi în zilele noastre.

Baal HaSulam a murit în 1954, dar ideile lui au fost perpetuate de succesorul său, primul lui născut, Rabinul Baruch Shalom Ashlag.