Partea II: Lumea a fost creată pentru mine. Capitolul 6: Exteriorul este interiorul

 

Toţi cei care greşesc, greşesc în propriul lor defect

Talmudul Babilonian, Kidushin 70b

 

Nu este o coincidenţă faptul că am fost creaţi să percepem realitate ca fiind împărţită în două: eu şi ce este în afara mea. Dacă percepţia noastră ar fi fost doar internă, nu am fi putut nicioadaă să ne ridicăm deasupra ego-urilor noastre către calitatea iubirii şi dăruirii. Am fi fost captivi într-un singur loc, „urmărindu-ne propria coadă”.

Aici este un exemplu pentru a clarifica ce înseamnă asta. Fiecare dintre noi are anumite tendinţe centrate pe sine, cum ar fi dorinţa de a domina sau mândria. Atunci când ne examinăm, nu le observăm cu adevărat. Dar atunci când vedem pe alţii acţionând din dorinţa de a domina, asta ne deranjează de cele mai multe ori.

Am fost predestinaţi să avem ură şi repulsie faţă de alţii, pentru a ne permite să nu fim părtinitori şi să ne definim atitudinea faţă de aceste tendinţe într-o manieră critică şi înţeleaptă. La fel ca un judecător strict şi perceptiv, ego-ul nostru ne ajută să examinăm răul care apare în faţa noastră în alţii, să îi judecăm profund, meticulos şi în detalii foarte amănunţite.

Percepţia noastră externă iniţială, ne deschide ochii şi ne permite să detectăm lucruri rele în afara noastră. După aceea, realizăm că de fapt, totul este în noi. Este spus că „Toţi cei care greşesc, greşesc datorită propriului defect”. Totuşi noi suntem destinaţi să descoperim că “el este arogant” şi “este un snob,” ci noi suntem cei care vedem în acst mod, datorită dorinţelor noastre degradate.

_____________________________________________________________

Scopul dorit al Creatorului pentru creaţia pe care a creat-o este să dăruie creaţiei Sale ca să ştie măreţia Lui şi să primească toată plăcerea pe care a pregătit-o pentru ea.

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar,” pct. 39

___________________________

Aşa cum este spus mai sus, dorinţa este cea care ne formează percepţia noastră a realităţii. Acum vom încerca să înţelegem ce părţi alcătuiesc dorinţa, de ce am fost creaţi aşa cum suntem şi cum putem să ne schimbăm realitate în mai bine.

De-a lungul drumului, vom descoperi de ce apar în noi asemenea emoţii ca ura şi iubirea faţă de alţii, ce ne face să fim bucuroşi când altcineva suferă şi de ce invidiem vecinul când îşi cumpără o maşină nouă.

Întrebare: Dacă scopul creaţiei este să fie fericită, de ce pare că totul devine din ce în ce mai rău? Cartea Zohar explică că de fapt noi existăm într-un sistem perfect care a fost creat de Creator. Întreaga substanţa a creaţiei este dorinţa de a primi, iar sistem este de fapt dorinţa comprehensivă care  a fost creată. Se va numi şi „sufletul general” sau „sufletul lui Adam HaRişon”. Totuşi, Creatorul a spart sufletul general în multe fragmente, iar în fiecare dintre noi există o mică părticică din sufletul general.

Anterior spargerii, noi ne-am simţit cu toţi ca nişte organe într-un singur corp în acest sistem. Totul era perfect şi fără limitări; aşadar, în acel moment, sistemul era numit „lumea Ein Sof (infinitului)”. În lumea Ein Sof, toate părţile sisteului sunt conectate cu iubire şi sunt umplute cu Lumină. Totuşi, Creatorul a plasat 125 de „filtre” în acest sistem, care ascund, lumile, astfel încât noi nu putem să simţim că există Lumină acolo.

Este la fel ca o pictură frumoasă, acoperită cu o foaie de nailon colorată, deasupra căreia este o altă foaie colorată, şi încă una, astfel încât pictura originală devine din ce în ce mai ascunsă.

Noi suntem în stratul cel mai din afară şi nu simţim straturile anterioare, deci conexiunea dintre noi este total distorsionată. În loc să simţim iubirea care ne conectează în lumea Ein Sof, între noi există ură şi repulsie. Nu simţim conexiunea comprehensivă dintre noi, în loc de asta suntem separaţi şi detaşaţi.

Creatorul vrea ca noi să ne întoarcem conştienţi la stare de bine şi iluminare, în lumea Ein Sof. Acesta este programul de evoluţie al creaţiei, care se împarte în trei etape:

    • Etapa întâi: stare iniţială (lumea Ein Sof);
    • Etapa a doua: starea spartă (această lume);
    • Etapa a treia: stare perfectă, pe care trebuie noi să o creăm (întorcându-ne în lumea Ein Sof).

    Este cumva similar modului în care ne comportăm când suntem copii. Luăm o imagine, o tăiem în bucăţi şi apoi îi lăsăm pe copii să asambleze bucăţile. Acest proces îi dezvoltă pe copii.

    Ca rezultat al spargerii, dorinţa (cunoscută ca vas – Kli) fiecărui om a fost împărţită în două părţi principale: Kelim interne, cunoscute ca „rădăcină”, „suflet” şi „corp”, şi Kelim externe, cunoscute ca „îmbrăcăminte” şi „palate”. Eu percep Kelim interne ca „Eu”, de aceea eu am grijă de ele, iar Kelim externe le percep ca străine, nefiind ale mele. Kelim interiore şi Kelim exterioare se contrazic unele pe altele, astfel încât cu cât îmi iubesc mai mult Kelim-urile interioare, cu atât le urăsc pe cele exterioare.

    Există o graniţă între aceste două tipuri de Kelim – graniţa spargerii. Este un fel de partiţie care mă face să privesc în interior, cu gândul: „Ce pot să primesc ca să îmi îmbunătăţesc situaţia? Ce îmi oferă asta?” Iar acest lucru mă obligă să mă raportez la alţii în mod egoist, dorindu-mi să îi exploatez.

Îmi evaluez situaţia întotdeauna prin diferenţa dintre mine şi restul lumii. Aşadar, pe cât de surprinzător şi de ciudat pare a fi, cu cât îi este mai rău lumii cu atât îmi este mie mai bine, dovedind că nu îmi pune siguranţa mea în niciun pericol.

Nu pot tolera împlinirea în Kelim-urile externe. Nu pot să rămân indiferent faţă de altul şi să mă comport ca şi cum nu îmi pasă de altul. Când cineva are succes, asta este foarte dureros pentru mine, îmi provoacă suferinţă, mă distruge cu adevărat. Eu constant compar.

Dacă, de exemplu, câştig 100 000 $ pe an, iar oamenii din jurul meu câştigă 50 000 $, simt o mare satisfacţie. Dar dacă cineva câştigă 200 000 $ pe an, simt dezamăgire. Nu pot să mă ridic deasupra acestui gând şi să mă mulţumesc cu ceea ce am, pentru că este important pentru mine ca ceilalţi să aibă mai puţin decât am eu.

Nu putem pur şi simplu să ignorăm aceste Kelim externe, pentru că le simţim ca aparţinându-ne nouă. Dacă nu are exista nicio conexiune între noi, ar fi o altă poveste. Totuşi, spargerea a creat o conexiune negativă între noi, astfel încât chiar dacă nu ne facem niciun rău unul altuia, forţa spargerii ne face de facto inamici.

_____________________________________________________________

Dar partea egală din toţi oamenii din lume este aceea că fiecare este gata să abuzeze şi să exploateze toţi ceilalţi oameni pentru propriul beneficiu, prin orice mijloace, fără să ia în considerare că astfel se va construi pe ruina prietenului său.  

Baal HaSulam, “Pacea în lume”

___________________________

Este foarte important să înţelegem cum funcţionează aceste lucruri, pentru că servesc ca mijloc pentru schimbare, ca un levier pentru dezvoltare. Haideţi să examinăm un alt exemplu care, datorită faptului că este extrem, ne ajută să înţelegem mai bine această problemă.

Toţi răufăcătorii umanităţii acţionează din acelaşi impuls interior de a extinde diferenţa dintre propriile Kelim interne şi cele externe. Nazişti din Germania, de exemplu, nu au putut să se aşeze pentru a realiza marele potenţial uman al poporului german pentru a crea o ţară înfloritoare. În loc de asta, a apărut în ei un impuls de a fi superiori altora, să îi guverneze, să îi distrugă. Numai atunci s-ar fi simţit ca fiind cu adevărat măreţi.

Egoismul uman simte că omorând alţi oameni, exploatându-i şi dominându-i, este plăcut. Acesta este rezultatul spargerii – omul îşi face rău singur, le face rău Kelim-urilor externe, dar nu ştie asta. Când aflăm că tot răul pe care încercăm să îl aplicăm altora, îl aplicăm de fapt asupra noastră, asta ne produce o imensă deziluzie şi suferinţă. Totuşi, exact aceste deziluzii şi suferinţe sunt cele care ne ajută de fapt la corectare.

Nu suntem obişnuiţi să discutăm aceste probleme şi suntem tentaţi să le ascundem, dar sunt foarte vizibile în politică. Am găsit chiar un cuvânt foarte respectabil pentru această lume a minciunilor: „diplomaţie”. Fiecare parte să străduie să o domine pe cealaltă, dar din lipsa altor mijloace, semnează alianţă cu cealaltă parte.

În societatea umană, am construit multe sisteme care ne permit să trăim într-o minimă fricţiune între Kelim-urile interne şi cele externe. Înţelegem că altfel tuturor ne va fi rău. Am stabilit o securitate socială, sisteme de sănătate şi de caritate, pentru că suntem cu toţi înspăimântaţi că mâine şi noi, de asemenea, vom avea nevoie de ajutor. Aşadar, pregătim leacul înaintea loviturilor.

Ura dintre Kelim-urile interne şi cele externe este un fenomen uman şi nu există în regatul animal. Atunci când un leu mănâncă o zebră, nu o urăşte, iar zebra nu urăşte leul. Leul priveşte zebra ca hrana iar zebra încearcă să nu fie mâncată. Dar nu există ură între ei. Natura îi guvernează pe ambii în mod perfect.

Dacă nu are exista conexiunea între noi, nu am putea să descoperim motivul pentru care există rău în viaţa noastră. Totuşi, pentru că descoperim că aceste conexiune dintre noi sunt rele, putem atunci să le schimbăm să fie bune.

Haideţi să examinăm starea curentă a umanităţii. În trecut, între ţări abia existau legături. Fiecare ţară era conectată numai cu puţine alte ţări. Când eram îndepărtaţi unii de alţii, nu exista foarte mult contact, deci răul nu era atât de evident. Dar pe măsură ce lumea a devenit mai globalizată, toată lumea a devenit conectată, acest lucru afectând pe toţi. Deodată, nu mai există loc unde să te duci. Nu avem alt Pământ, deci ura dintre noi a ieşti la suprafaţă. Totuşi, exact această ură ne va obliga să ne corectăm relaţiile dintre noi.

_____________________________________________________________

Chiar dacă vedem de fapt că totul se află în faţa noastră, orice om raţional ştie cu sigurană că tot ceea ce vedem se află de fapt în propriul creier.

Baal HaSulam, “Prefaţă la Cartea Zohar”

___________________________

Acum, că imaginea relaţiilor cu alţi a devenit mai clară, putem trece mai departe. Aşa cum am spus mai sus, forţa care împarte imaginea realităţii în două părţi, internă şi externă, este forţa spargerii. După spargere, o parte din dorinţele noastre (Kelim exterioare, „hainele” şi „palatele”) nu le mai simţim ca fiind practic ale noastre.  Este ca un om căruia i s-a făcut anestezie la un picior şi, în timp ce piciorul îi este amputat, el râde şi vorbeşte, ca şi cum nimic nu i se întâmplă lui, pentru că nu simte nimic.

În aceste părţi ale dorinţei, „haine” şi „palate2, noi practic nu simţim că suntem noi, adică lumea din afară. În jurul nostru sunt oameni, au loc procese şi se află întreaga lume, când, de fapt, toate sunt părţi ale propriei dorinţe.

Trăim într-un film de lung metraj, în care dorinţele noastre ne sunt proiectate în faţa ochilor, iar ceea ce determinăm ca fiind o imagine pe care o vedem în fiecare moment din film sunt Reşimot (amintiri). Aşa cum am menţionat în Capitolul 2, Reşimot sunt biţi de informaţie care definesc planul nostru personal de dezvoltare.

Haideţi să revedem ceea ce am spus anterior, înainte să refacem o anumită ordine. Realitatea constă din trei elemente: Lumina, puterea iubirii şi a dăruirii (Creatorul), dorinţa de a primi (creatura) şi Reşimot (planul de dezvoltare al creaturii). Mai întâi, Creatorul a creat creatura, adică dorinţa de a primi plăcere. Apoi Creatorul a spart dorinţa într-o parte interioară (rădăcina, sufletul, corpul) şi o parte exterioară (hainele, palatul) şi a creat în ea senzaţia egoistă de „eu versus lumea”.

În dorinţă se află planul ei de dezvoltare, care constă din Reşimot. Fiecare Reşimo constă într-o anumită stare pe care creatura trebuie să o experimenteze, până corectează spargerea, adică îşi egalizează calităţile cu cele ale Creatorului şi realizează scopul creaţiei.

Dacă ne întoarcem la film, ceea ce văd acum este realizarea unui Reşimo pe care îl simt în cinci părţi ale dorinţei mele, şi nu există nimic altceva.

În fiecare moment, în dorinţa mea se trezesc noi Reşimot şi evocă noi impresii în mine, ceea ce mă face imediat să văd o lume diferită. Întreaga mea viaţă, întreaga realitate sunt Reşimot care trec prin mine şi se realizezaă. Lumina mă influenţează, dorinţa mea, prin care începe să treacă Reşimot într-un lanţ, ca prin cadrele unei benzi de film.

Simt că este viaţa mea şi că trăiesc, dar oare sunt eu cel care trăiesc asta? Dacă mă întorc cu câţiva ani mai devreme, aş crede ca am fost cu adevărat eu? Pare ca şi cum o anumită imagine în mişcare a trecut prin mine Mulţi oameni simt asta, că viaţa trece prin ei ca şi cum ar fi într-un vis, că nu ei o experimentează ci este o anumită proiecţie, un film care este proiectat şi ei îşi joacă rolurile în el.

Zoharul explică că nu există nimic decât Reşimot, Lumină şi dorinţă. Fiecare Reşimo care trece, împarte dorinţa în două: intern şi extern. Noi experimentăm în noi şi în ceva ce pare în afara noastră copaci, soare, lună, oameni. Avem copii, un loc de muncă, există întotdeauna noi şi altcineva. De ce?

Senzaţia realităţii care pare împărţită în două, ne permite nouă să recunoaştem că în afară de noi există o altă forţă, Lumina, Creatorul, care ne obligă să o căutăm.

_____________________________________________________________

Toate lumile, Superioare şi inferioare, sunt incluse în om..

Baal HaSulam, “Introducere la Prefaţa la Înţelepciunea Cabala,” Pct. 1

_____________________________________________________________

Cartea Zohar este ascunsă, în sensul că oamenii nu ştiu cum să o citească şi să înţeleagă ce este scris în ea, pentru că cheia cu care se citeşte se află în percepţia realităţii. Zoharul ne cere nouă să înţelegem faptul că realitatea pe care o percepem are loc în interior, nu în afară.

Chiar şi lumea Superioară, către care ne călăuzeşte Zoharul, o vm experimenta în noi. Nu are rost să cauţi o eliberare în lumea superioară în afara orizontului. Mai degrabă este numai o schimbare în calităţile noastre interioare.

Zoharul vorbeşte despre o realitate care există „deasupra” a tot ceea ce simţim pe moment, „deasupra” timpului, spaţiului şi mişcării. Această realitate exterioară care este descrisă şi care pare în afara noastră, nu se poate găsi nicăieri. Totul este în interiorul dorinţei noastre. Toate fenomenele, senzaţiile de trecut, prezent şi viitor sunt reprezentate în ea. Istoria este doar un proces pe care ni-l imaginăm ca ceva care a avut loc în trecut când, de fapt, nu există timp, mişcare şi toate locurile sunt imaginare. Există un singur loc unde are loc totul, dorinţa.

Mersul natural al lucrurilor, diferitele părţi ale dorinţei noastre (interne şi externe, eu şi alţii) intră în coliziune una cu alta. Cartea Zohr ne sprijină în corectarea conexiunii dintre ele, în alăturarea lor până când devin una şi noi nu mai simţim nicio diferenţă între ele. Aceasta este schimbarea spre care tânjim în percepţia noastră a realităţii.

În acest mod descoperim lumea superioară, cunoscută şi ca „lumea următoare”. Şi nu ne pregătim aici şi după aceea să ajungem în alt loc. Mai degrabă, cu cât arătăm iubire faţă de alţii, în loc de ură, cu atât începem să simţim ceea ce se numeşte „lumea superioară” sau „lumea următoare”. Toate lumile sunt aici, în conexiunea dintre noi şi ceea ce pare acum în afara noastră.

Dorinţele care nouă ni se par ca fiind alţii, sunt împărţite în câteva cercuri în raport cu ego-ul nostru. În cel mai apropiat cerc se află familia, rudele şi prietenii. În următorul cerc sunt oamenii care ne ajută şi care ne aduc beneficii, cum ar fi doctorii. Apoi sunt oamenii pe care noi vrem doar să îi folosim, să le facem rău, dar să îi ţinem în viaţă. Iar cei mai îndepărtaţi sunt oamenii pe care îi urâm cu adevărat şi suntem gata chiar să îi omorâm.

Totuşi, cu toţi sunt dorinţele noastre. Atunci când ne reconectăm cu ei, vom deveni sufletul general pe care l-a creat Creatorul şi ne vom întoarce în lumea Ein Sof.

Este important să subliniem că procesul percepţiei realităţii nu este menit să fie îndeplinit în mod artificial. Dacă vecinul meu va ţipa la mine mâine, eu nu voi replica cu ceva de genul: „Relaxează-te prietene. De fapt, noi suntem o singură dorinţă.” De asemenea nu este o trecere simplistă de la „în interior în loc de în afară”.

Este mai degrabă o trasnformare profundă, iar pentru a o face avem nevoie de Cartea Zohar pentru a ne ajuta să construim o nouă percepţi în noi, la fel ca şi compania unor oameni care ne vor sprijini în procesul de corectare.

_____________________________________________________________

Cel mai ascuns le este dat celor înţelepţi în inimă.

Zoharul pentru toţi, Lech Lecha [Mergi mai departe], pct.96

___________________________

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *