Cum mă poate ajuta Cabala să îmi uşurez viaţa
Cine nu îşi mai aduce aminte de micile bucurii pe care le-am avut în copilărie? Când eram împreună cu prietenii şi ne jucam, iar timpul parcă nu mai exista, nu mai conta dacă unii dintre noi erau mai înstăriţi, alţi mai puţin, nu mai conta locul în care ne aflam, uitam de foame, de sete… până când ne strigau părinţi să intrăm în casă ☺.
Devenind adulţi însă, caruselul acestei lumi începe să ne învârtă, începem să îi vedem pe cei din jur cu alţi ochi, apare invidia, ura, iubirea şi invariabil începem să suferim, dorinţele noastre încep să ceară din ce în ce mai multă împlinire, iar dacă ele se împlinesc apar imediat alte dorinţe, mai mari, din ce în ce mai mari, diversificate şi care ne fac sa acţionăm ca o marionetă care este trasă de sfori de un maestru păpuşar…
În cele din urmă realizăm că alergăm ca un câine în jurul cozii şi că, de fapt, căutăm ceva ce nu putem defini, nimic nu ne mai împlineşte, căutăm liniştea, fericirea şi nu o găsim. Iar dacă simţim mici momente de fericire, acestea trec, şi trec cu atât mai repede cu cât fericirea este mai mare.
Dar, în cele din urmă, ajungem la Cabala, iar voi, cei care aţi ajuns deja la această înţelepciune, aţi simţit deja ca aici este acel ceva care poate să vă aducă liniştea sufletească şi, de ce nu, fericirea.
Dar cum mă poate ajuta Cabala să îmi facă viaţa mai uşoară? În primul rând prin faptul că ne explică adevărata noastră natură, o natură pur egoistă, care se bucură mai ales atunci când obţine ceva în detrimentul altora, care vrea totul pentru sine. Nu ne este uşor să recunoaştem că suntem profund egoişti, iar momentul în care descoperim cu adevărat acest lucru, iar asta o putem face numai într-un grup de oameni care au ajuns şi ei la această înţelepciune, acest moment este de fapt o revelaţie uimitoare şi practic este momentul în care ne dorim cu adevărat să ne schimbăm. Iar schimbarea vine, imediat, ca un cadou, iar percepţia noastră asupra realităţii se schimbă instantaneu.
Sună uşor şi poate chiar este uşor, doar că natura noastră egoistă nu se lasă aşa de uşor păcălită, iar drumul este presărat cu multe urcări şi coborâri. Dar cu cât avansăm, cu atât mai mult începem să realizăm ca totul este controlat de ceva, cineva, o forţă superioară, aşa cum învăţăm în Cabala, iar toate aceste urcări şi coborâri începem să nu le mai percepem neapărat ca suferinţe şi bucurii, ci ca mesaje de la această forţă care ne cheamă la ea, ne arată ce avem de corectat.
Totul se rezumă la percepţia realităţii, dar despre asta vom vorbi mai târziu.