În spatele monitorului
Limbajul ramurilor este expresia forţelor superioare care operează în lumea noastră. Este exprimat în obiecte şi în tot ceea ce se întâmplă. De unde provine? Este ca un monitor de calculator. Dacă te uiţi în spatele monitorului nu vezi nicio imagine – vei vedea electronii care o construiesc.
_____________________________________________________________
Scântei spirituale
Nu există niciun fir de iarbă jos care să nu aibă un semn de Sus, care îl loveşte şi îi spune „creşte.”
—Midrash Rabba
____________________________________________________________________
Iată aici cum, câteva din istoriile din Biblie sunt explicate folosind Limbajul Ramurilor:
POVESTEA MĂRULUI
Haideţi să vorbim de povestea Biblică a creaţiei. Dorinţa de a primi în sufletul comun (noi) este numită „Eva”. Dorinţa de a dărui, de a da, este numită „Adam”. Egoimsul, dorinţa de a primi cu intenţia de a primi, este numită „şarpe”, iar noi îi spunem „ego”. Ego-ul vrea să ia toate dorinţele noastre şi să le îndrepte către egoism. Asta înseamnă că şarpele vine la Eva, dorinţa de primi, şi îi spune: „Ştii ce? Poţi să îţi foloseşti dorinţa de a primi într-un mod foarte bun”. Aşadar Eva a mers la Adam, dorinţa de a dărui, şi i-a spus: „Ştii ce? Avem şansa de a ne înălţa în cele mai înalte lumi. Mai mult, asta este ceea ce vrea şi Creatorul, de aceea ne-a făcut pe noi primitori.”
Şi ea a mâncat. Dorinţa de a primi, s-a alăturat şarpelui (egoismul), a mâncat mărul. Pentru că le-a plăcut, s-au gândit: „De ce să nu îl atragem şi pe Adam (forţa dăruirii) în asta? Şi asta a făcut. Ca rezultat, întregul corp al lui Adam HaRişon (sufletul comun), toate dorinţele lui au fost corupte de intenţia şarpelui de a primi, în ceea ce a devenit păcatul original.
AVRAM—ÎNTRE EGIPT ŞI ISRAEL
Avram s-a născut în Mesopotamia (Irakul de astăzi), a imigrat în Israel, iar apoi datorită foametei, a mers în Egipt. Această călătorie are un înţeles spiritual, pentru că aceste locuri sunt niveluri şi forţe. Ele ne spun de fapt povestea corectării dorinţei sale.
Mesopotamia este punctul de start, unde dorinţele lui Avram sunt egoiste, ca ale tale şi ale mele. Pământul Israel, numit „dorinţa de a dărui”, este dorinţa de a da. Egiptul este numit Malhut, dorinţa de a primi, şi constă din dorinţe egoiste, cu Faraonul reprezentând personificarea egosimului.
_____________________________________________________________
Picanterii
În Cabala, Israel nu înseamnă o porţiune de pământ. Este un nume care provine din două cuvinte: Yaşar (direct) şi El (Creator). De aceea, pentru un Cabalist, oricine care are o dorinţă puternică de a fi la fel ca şi Creatorul, este considerat parte din Israel.
____________________________________________________________________
Av (tată) ha Am (naţiune)—marea dorinţă de a primi care a apărut din el. Pentru se potrivi acelor dorinţe de a primi, a avut o dorinţă de a dărui, care garantează că acele dorinţe vor fi în final corectate. De fiecare dată Când Avram îşi creşte dorinţa de a dărui se mută în Israel, iar de fiecare dată când îşi creste dorinţa de primi, se mută în Egipt. De aceea imigrarea în Israel este considerată ascensiune iar cea în Egipt cădere.
Dorinţa de a dărui este fără putere singură. Poţi să îi dărui cu adevărat Creatorului numai primind de la El. Aşa că Avram a întrebat: „Cum voi şti că voi atinge acelaşi nivel ca al Creatorului?” Avram nu a putut primi pentru că era într-o sare de dăruire. Creatorul i-a pus sămânţa în Egipt şi i-a spus să primească o măsură plină a dorinţei de a primi. Avram a fost încântat. După exil, atunci când oamenii s-au amestecat cu egiptenii şi le-au absorbit dorinţele lor, omenii vor fi corectaţi şi vor ştii cum să primească pentru a dărui. Acesta este modul de dobândire pentru toată lumea, şi duce la finalul corectării.
Biblia spune că Avram s-a dus în Egipt datorită foametei. Foametea a fost spirituală, pentru că el a vrut să dăruie dar nu avea ce să dăruie. Pentru Avram, o situaţie în care nu putea dărui se numea foamete, absenţa dorinţelor de a primi. Când o persoană obţine treptat o dorinţă de a primi mai mare, se consideră că experimentează exilul din Egipt. Când ieşi din această experienţă cu o vase mari de primire, poţi să începi să le corectezi, ca să lucreze cu intenţia de a dărui.
MOISE, LUPTĂ DECISIVĂ CU FARAONUL
Următoarea poveste cheie din Biblie din perspectiva Cabala este povestea lui Moise. Faraonul care i-a luat ca sclavi pe evrei are o semnificaţie mai adâncă decât înregistrarea istorică.
Faraonul a visat că vor fi 7 ani de bogăţie urmaţi de 7 ani de foamete. Bogăţia apare atunci când descoperi prima dată o mare dorinţă pentru spiritualitate şi simţi o mare fericire. Asta pentru că te gândeşti că vei obţine spiritualitatea folosindu-ţi ego-ul. Eşti gata să citeşti, să înveţi şi să faci tot felul de lucruri. Foametea are loc atunci când veţi că nu poţi obţine spiritualitatea decât dacă renunţi la ego şi câştigi atributul dăruirii. Dar nu poţi să dai, cu toate că vrei. Eşti prins la mijloc. Acesta este Egiptul.
Ca să apară schimbarea, „Faraonul” tău creşte. Faraonul tău este ego-ul tău. Începe să îţi arate cât de rele sunt lucrurile în starea ta prezentă. Este foarte rău, vrei să evadezi sau să fugi către spiritualitate. Vrei să o faci chiar dacă nu este nimic atractiv în asta. Când ego-ul îţi arată cât de rău este, vei vrea să te schimbi.
Numele Moise vine de la cuvântul Moşeh (a scoate). Acesta este momentul care ne scoate pe noi din Egipt, la fel ca Mesia, care de asemenea vine de la acelaşi cuvânt. Moise este sentimentul din om care stă împotriva ego-ului acestuia şi spune: „Chiar cred că ar trebui să pleci.” Forţa mare care împinge este Faraonul. Forţa mică care trage, scoate, este Moise. Această scoatere, este începutul spiritualităţii, punctul în inimă.
POVESTEA (CLASICUL HAPPY-END) ESTEREI
Această poveste descrie corectarea finală a dorinţei de a primi, numită Haman. Mordehai (dorinţa de dărui) şi Haman, împart un cal. Haman îl călăreşte primul, apoi Haman îl lasă pe Mordehai să îl călărească, în timp ce plimbă calul. Asta ne arată cum dorinţa de a primi în cele din urmă se predă înaintea dorinţei de a dărui şi renunţă la frâe.
Estera—Din cuvântul în ebraică Hester (ascundere)—este Regatul ascuns al Cerului. Ea este ascunsă, împreună cu Ahasuerus, Creatorul, care este, se pare, nici bun nici rău. Omul care experimentează asta nu ştie cine are dreptate şi dacă Creatorul este bun sau rău.
Estera este de asemenea rudă cu Mordehai, dorinţa de a dărui. Mordehai, ca Moise dar la un nivel diferit spiritual, este punctul Bina din suflet, care te trage către Lumină.
Atunci când apare dorinţa de a dărui, câteodată ea nu poate fi văzută imediată. Câteodată este ascunsă, ca Estera, Regina. Se poate să nu ştii dacă acţiunea este cu adevărat de a dărui. Totuşi, dacă cel care călăreşte este Mordehai, dorinţa de a primi se poate corecta.
_____________________________________________________________
Picanterii